Povestea unui hanorac

Acest hanorac are 36 de ani…

Nu stiu daca mamicile voastre v-au pastrat hainute de cand erati bebelusi. Ei bine acest hanorac a fost purtat prima oara de fratele meu Andrei (care s-a nascut in 1978), apoi de fratele meu Radu (s-a nascut in 1980) si apoi de mine (care m-am nascut in 1985). Mama imi povesteste ca a fost hainuta cu care ne-a scos pe toti trei din maternitate. Cica existau si niste pantaloni set, dar s-au ratacit in timp. Mi-a adus hanoracul cand eram deja insarcinata in 8 luni. Nu stiam de existenta lui, nu stiam de traditie, asa ca m-am emotionat cand l-am vazut. Acum il poarta Vladut. Si fireste ca am de gand sa-l pastrez pentru, cine stie, nepotii mei.

Si pentru ca m-ati mai intrebat de Vladut, sa stiti ca suntem foarte bine, papam de multe ori pe zi ca sa crestem mari si voinici. Ce ti-e si cu dragostea aceasta. Capacitatea de a iubi e nelimitata. Si te surprinde cat de multe poti sa simti, cat de plin ti-e pieptul. Iti iubesti parintii, iti iubesti fratii. Mai tarziu iti iubesti sotul. Si apoi iti iubesti copilul. Si apoi al doilea copil… Dar nu contenesti sa-i iubesti pe toti cel putin la fel de mult mereu si simti ca sentimentul acesta nu are bariere.

Noapte buna!