Cum sa iti inveti bebelusul sa adoarma singur in pat?

Despre somnul bebelusilor – un subiect foarte popular printre parinti.

Haideti sa va spun ce m-a facut sa va scriu acest post. In curand vine ora de culcare a lui Vlad. La varsta asta nu adoarme mai devreme de 10 seara. A avut perioade in care nu adormea mai devreme de 12, dar si luni in care adormea imediat dupa baie, deci pe la 8, maxim 9.

Pana pe la vreo 3 luni, Vlad adormea cel mai des la san, in timp ce papa, sau SINGUR in patul/carutul/landoul lui. Pur si simplu i se inchideau ochii si adormea, fara urlete sau mataieli. Am inceput sa si uit cum era! De ceva vreme nu mai adoarme la san, chiar daca eu continui sa il alaptez (pentru ca inca mai pot) dimineata si seara. Cum termina de papat, cum e din nou gata de misunat prin camera si de jucat. El adoarme acum NUMAI in brate, cu mine, Radu sau bunica stand musai in picioare (deci nu in brate stand pe canapea sau in pat), leganat usor si eventual in timp ce i se fredoneaza un cantecel care sa ii placa. E foarte frumos veti spune, si chiar este. Doar ca atunci cand vreau sa il asez in pat, incep niste urlete de ma mir de unde are atata forta!

Dar hai sa o luam cu inceputul. Mai intai, cand vad ca se apropie ora si ca da semne de oboseala, incep pregatirea pentru culcare. Incerc sa il pun in patut, usor, in timp ce ii cant ceva sau ii spun o poveste, sau ii distrag atentia cu vreo jucarie. Dar nu tine! E imediat in picioare, tinandu-de cu mainile de marginea patului cerand sa fie luat in brate. In caz ca nu inteleg mesajul, incepe sa planga si…gata…hop in brate.

Sa ne intelegem, eu am incercat sa stabilesc niste reguli in casa. Spre exemplu, aceea de a obisnui copilul sa doarma in patul lui, nu cu noi. Parerile stiu ca sunt foarte impartite, ca multe dintre voi ati ales varianta de a dormi cu bebelusul vostru pentru ca asa ati considerat ca e mai bine pentru voi, dar eu din tot ce am citit pana acum si din alte povesti ale altor mame cu experienta, am ajuns la concluzia ca e mai bine ca el sa doarma in patului lui, in camera lui, lipita efectiv de dormitorul nostru. Nu o fac din comoditate, caci cred ca mai comod ar fi fost sa nu ma trezesc si sa ma dau jos din pat pentru fiecare masa de san, sa fac ture in miez de noapte. Pur si simplu eu asa cred ca e mai bine pentru el si pentru noi, pe termen lung. Iar asta cu dormitul in patul lui, in camera lui, mi-a iesit!

Apoi, reusisem asa cum va spuneam, ca pana pe la vreo 3 luni sa il invat sa adoarma singur la el in pat, fara plansete. Chiar si cand termina de papat la san si era semi-adormit si il puneam in pat, nu se trezea brusc protestand. Doar ca de pe la 3 luni, mama mea a inceput sa petreaca mai mult timp cu el si, ca orice bunica, il tine aproape non-stop in brate. Nu spun ca e numai ea “vinovata”, caci si noi am adoptat repete aceasta tactica de adormit, care s-a dovedit in mod evident cea mai eficienta, cea mai rapida. Deci, Vlad a invatat treptat ca cel mai bine e sa adormi in timp ce esti tinut in brate, in timp ce persoana care te tine se plimba prin casa leganandu-te si cantandu-ti in acelasi timp. Tactica mea dintr-odata i s-a parut “depasita” si el m-a educat pe mine sa il tin in brate ca sa adoarma si sa fac tot acest ritual. Si chiar imi place, nu ma intelegeti gresit, mi se pare minunat sa imi adoarma astfel, lipit de corpul meu. Problema apare atunci cand incerc sa il pun in pat.

In primul rand ca simte miscarea de lasare jos in patutul care are acum salteaua coborata. Iar daca nu simte miscarea asta, caci incerc tot felul de scheme de leganat in timp ce mainile coboara, atunci simte asternutul mai rece decat bratele mele si brusc se trezeste in niste tipete de ne aude tot cartierul. Iar asta ma intristeaza. Cred ca trebuie sa invete ca patul e un loc in care se doarme si ca e un loc prietenos si bun! Plus ca se trezeste in mijlocul noptii acum din diverse motive (muci, dinti, vise …stiu eu) si pentru ca isi da seama ca nu mai e in bratele mele asa cum credea, iar incepe plansul. Si nu il las sa planga, nu pot. Cum il aud, cum apar in camera. Ma straduiesc sa il linistesc fara sa il ridic in brate. Nici poveste! Plansul continua pana cand…il iau in brate. Il linistesc, adoarme aproape instantaneu si cand il las din nou in pat, ce sa vezi, o luam de la capat: plans, brate, somn, pat, plans, brate, somn, pat….

Dupa cum ati vazut, acest post are un semn de intrebare, deci asta arata clar ca nu vin aici sa va dau solutii ci mai degraba sa va cer sfaturi. Ce am descoperit pana acum ca functioneaza este ca: 1. dupa ce adoarme in brate, cand il las in pat, sa pastrez inca bratul meu pentru cateva secunde sub el, astfel incat sa nu aiba direct contactul cu asternutul rece. Uneori il mai pacalesc astfel si nu se prinde ca a ajuns in pat. 2. Daca totusi da semne de trezire si de scanceala dupa ce e lasat in pat, incep sa apas ritmic in salteaua patului (ca o miscare de resuscitare care in mod cert arata ridicol), pe langa el, si astfel il balansez usor. Pare sa fie o continuare a balansului din brate, iar asta iar il pacaleste uneori.

Si totusi, cum il faci pe bebelusul tau sa invete sa adoarma singur in patul lui? A mai facut-o cand era mai mic. Poate e doar o perioada prin care trecem. Ce ziceti?