Ganduri.......

„Îmi este frig. Dar nu la propriu.
Îmi este frig de atâta răceală pe care o văd în oameni, de atâta tristețe și dezolare, de atâta invidie și neincredere.
Îmi este frig și nu mă pot opri din tremurat. Pentru ce mă întreb nedumerit/ă.
Pentru ce oamenii nu văd ceea ce ar trebui să vadă?
Pentru ce nu înțeleg ceea ce stă chiar înaintea lor?
Pentru ce nu acceptă ceea ce li se oferă?
Pentru ce nu au încredere în drumul pe care Dumnezeu l-a așezat în fața lor?
Îmi este frig. Iar peisajul este înfricoșător.
Parcă m-aș afla în junglă și nu pe stradă.
Parcă m-aș afla într-o peșteră adâncă și întunecată și nu înconjurat/ă de oameni.
Îmi este frig pentru mine, dar și pentru ei. Și îmi este frig pentru ceea ce va urma. Pentru că frigul nu este decât o senzație trecătoare, ceea ce rămâne în suflet după aceea, e marea dilemă. Compar fără să vreau frigul din suflet cu toamna de afară.
Pentru că și afară, dar și înăuntru bate același vânt amețitor și plouă cu lacrimi.
Pentru că atât înăuntru cât și afară toamna se dezlănțuie și aduce frunze moarte, vise risipite, gânduri negative.
Îmi este frig și nu știu cu ce aș putea să-mi învelesc sufletul.
Cu ce aș putea să-l protejez?
Oare e suficient dacă îl acopăr cu încredere și curaj?
Cu iubire și iertare?
Cu bunătate și blândețe?
Oare îi va fi suficient de cald dacă tot ce am este un vis și un licăr de speranță?!”

…nici o prietenie nu-ţi poate încrucişa cărarea destinului fără a lăsa o urmă veşnică. Francois Mauriac